ミハエラと申します。現在は茨城県つくば市に住んでおり、ルーマニア語/英語を教えます。また翻訳・通訳の依頼もお受けいたします。


by Mihaela_Romania

Limba Japoneza

Aceasta limba este vorbita de peste 130 milioane de persoane, cea mai mare parte in Japonia. Clasificarea limbii japoneze este deschisa dezbaterilor, si istoricii lingvisti nu au fost capabili sa deduca originile sale exacte sau afilierea acesteia. Unii istorici considera ca aceasta este legata de limbile disparute, vorbite odata in peninsula coreeana:limba coreeana, limbile altaice, sau limbile austroneziene.

Japoneza este o limba complicata in care cuvintele sunt create prin combinarea morfemelor. Aceasta se distinge printr-un sistem de semne folosite pentru a denota structura ierarhica a societatii japoneze, cu forme verbale si anumite vocabulare folosite pentru a indica statutul vorbitorului, ascultatorului si a persoanei mentionate in conversatie. Vocabularul japonez a fost foarte mult influentat de alte limbi, in special chineza, engleza si putina din olandeza (datorita relatiilor comerciale dintre Japonia si Olanda in secolele XVII-XIX).

Japoneza este scrisa cu ajutorul unei combinatii de trei semne: Caracterele chinezesti (cunoscute sub numele de kanji in japoneza), si doua sisteme de semne silabice, hiragana si katakana. Hiragana sunt folosite pentru cuvintele care nu au kanji, inclusiv particule si sufixe, dar si atunci cand kanji este necunoscut pentru scriitor, si nu se asteapta a fi cunoscut de catre cititor, sau este prea formal pentru scopul scrierii in sine. Katakana sunt cel mai des folsoite pentru transcrierea cuvintelor din alte limbi straine si pentru onomatopee.

Statut Oficial
Japoneza este limba oficiala a Japoniei si a Palau, din insula Angaur. Exista o anumita forma a limbii care este considerata forma standard: hyōjungo (標準語) Japoneza standard, sau kyōtsūgo (共通語?) limba obisnuita. Intelesurile celor doi termeni sunt aproape aceleasi. Hyōjungo sau kyōtsūgo reprezinta conceptia ca formele reprezinta o parte dintr-un dialect. Aceasta limba normativa a luat nastere dupa Restaurarea Meiji (明治維新 Meiji Ishin, 1868) din limba vorbita in orasul Tokyo pentru comunicare. Hyōjungo este predata in scoli si este folosita de televiziuni si de comunicatiile oficiale, si este versiunea limbii japoneze la care se face referire in acest articol.

In trecut, japoneza standard scrisa (文語 bungo, "limba literara") era diferita de limba colocviala (口語 kōgo). Cele doua sisteme au reguli de gramatica diferite si anumite diferente de vocabular. Bungo era metoda comuna de scriere a japonezei pana in anul 1900; de atunci kōgo si-a extins treptat influenta si cele doua metode au fost folosite in paralel pana in anii 1940. Limba scrisa bungo mai are o anumita relevanta pentru istorici, pentru cercetatorii literari si pentru avocati (multe legi japoneze care au supravietuit celui de Al Doilea Razboi Mondial sunt scrise in bungo), cu toate ca exista eforturi continue pentru modernizarea limbii. Kōgo este metoda predominanta de vorbire si de scriere a japonezei in prezent, cu toate ca si gramatica si vocabularul bungo sunt folosite in japoneza moderna.

Dialecte - Diferente provinciale
Sute de dialecte sunt vorbite in Japonia. Acest lucru este datorat unei multitudini de factori, inclusiv durata de timp necesara pentru inhibarea arhipelagului, dar si a terenului insular muntos, si istoria lunga a Japoniei referitoare la izolarea interna si externa. In mod tipic, dialectele difera in ceea ce priveste accentul, inflectiunea morfologia, vocabularul si folosirea particulei. Unele dialecte difera si in ceea ce priveste vocalele si consoanele inventariile, desi acesta nu este un lucru prea des intalnit.

Distinctiile principale in ceea ce priveste accentele se efectueaza intre tipul Tokyo (東京式 Tokyo-shiki) si tipul Kyoto-Osaka (京阪式 Keihan-shiki), cu toate ca dialectele de tip Kyūshū sunt un al treilea grup mai mic. In cadrul fiecarui tip exista mai multe diviziuni. Dialectele de tipul Kyoto-Osaka sunt din regiunea centrala, cu accente deosebite in Toyama, Kyōto, Hyōgo si Prefecturile Mie; majoritatea dialectelor Shikoku sunt de acelasi tip. Ultima categorie de dialecte este aceea a celor care provind din dialectul estic al Japonezei vechi, aceste dialecte fiind vorbite in insula Hachijō-jima si in alte cateva insule.

Dialectele din regiunile periferice cum ar fi Tōhoku sau Tsushima, pot sa nu fie intelese de vorbitorii din alte parti ale tarii. Cele cateva dialecte din Kagoshima si din sudul Kyūshū sunt faimoase pentru faptul ca nu pot fi intelese nu numai de vorbitori de japoneza standard, dar si de vorbitorii dialectelor din apropiere si din Kyūshū. Acest lucru se datoreaza probabil faptului ca dialectele Kagoshima au anumite particularitati de pronuntie, care includ existenta vocalelor inchise (de exemplu silabele care se termina in consoana, cum ar fi /kob/ sau /koʔ/ pentru japoneza standard /kumo/ "paianjen"). Grupul de dialecte din Kansai este vorbit si cunoscut de multi japonezi, iar dialectul Osaka este in special asociat cu comedia (a se vedea dialectul Kansai). Dialectele din Tōhoku si din nordul Kantō sunt asociate unor fermieri.

Limbile Ryūkyūan vorbite in Okinawa si Insulele Amami (care fac parte din punct de vedere politic din Kagoshima), sunt suficient de distincte pentru a fi considerate o ramura separata a familiei limbilor japoneze. Dar multe persoane japoneze tind sa considere limbile Ryūkyūan ca fiind dialecte ale japonezei. Nu numai ca aceasta este o limba greu de inteles pentru vorbitorii care sunt japonezi, aceasta este foarte greu de inteles si pentru vorbitorii limbilor Ryūkyūan.

Recent, limba japoneza standard a devenit importanta in toata natiunea (inclusiv insulele Ryūkyū) datorita educatiei, mass mediei si cresterii retelelor de mobilitate cu Japonia, precum si datorita integrarii economice.

[PR]
by mihaela_romania | 2009-12-31 05:38 | LIMBA JAPONEZA